Deutsche Welle: Romulus Cristea, un participant si martor ocular, despre Revolutia din 1989

Romulus Cristea, un participant şi martor ocular, despre Revoluţia din 1989

Un articol preluat de pe portalul Deutsche Welle (DW-World.de), apărut în data de 19 decembrie 2009.

Autor: William Totok

Redactor: Rodica Binder

Ziaristul Romulus Cristea este un participant direct la Revoluţia din 1989. El s-a aflat timp de câteva zile în incinta clădirii fostului Comitet Central al PCR. I-a cunoscut pe protagoniştii noii puteri şi i-a cunoscut pe revoluţionarii participanţi, devenind astfel un martor al întâmplărilor care s-au derulat atunci.

Romulus Cristea; Foto: DW-world.de

Într-un volum intitulat „Revoluţia 1989“, apărut în urmă cu 3 ani, Cristea a adunat mai multe articole şi interviuri pe tema revoluţiei. Pentru mulţi dintre cei care au participat direct la înlăturarea dictaturii,amintirea acelor zile dramatice şi sângeroase a devenit o sursă permanentă de frustrări.

Odată cu trecerea anilor, mulţi dintre aceştia au contribuit la răspândirea unor zvonuri, intoxicând atmosfera postrevoluţionară cu mistificări.

Deşi Romulus Cristea a fost un martor lucid al evenimentelor, el refuză să-şi scrie amintirile, deoarece:

„Mi s-a părut tot timpul că este prea devreme şi că oamenii înţeleg foarte greu anumite lucruri. Am observat, chiar şi acum după 20 de ani, foarte curios, după atâta timp, că preferă să vadă lucrurile din cu totul altă perspectivă. Nu-i interesează atât ceea ce s-a întâmplat real, ci ceea ce este mai mult în imaginaţia lor: îşi asumă fapte care n-au fost, inventează ei întâmplări şi este foarte complicat să spui adevărul.”

Suprapunerea unor fapte imaginate cu speculaţii puse în circulaţie de alţii, deformarea evenimentelor autentice şi căutarea febrilă a unei feţe ascunse a lucrurilor reale, transformă revoluţia într-o acţiune ocultă – care pierde din

Coperta cartii Revolutia 1989, autor: Romulus Cristea

vedere victimele reale.

L-am întrebat pe publicistul Romulus Cristea cum îşi explică explozia unor mituri legate de revoluţie, răspândite tocmai de oameni care au participat direct şi care ar trebui să ştie că lucrurile s-au desfăşurat altfel:

„Şi cum spuneam, au existat două categorii: a existat un grup foarte restrâns de persoane care şi-au dat seama că viaţa merge înainte şi lucrurile se schimbă şi că este o datorie a istoricilor să clarifice evenimentele, şi, există categoria mare a persoanelor care pretind că au fost sau poate chiar au şi fost la revoluţie şi care continuă să trăiască în acele zile fără să-şi dea seama că lucrurile au evoluat, că suntem în altă societate, că acum este important să spui adevărul. Trebuie să mai înţeleagă că studierea acum a evenimentelor este în primul rând o  datorie a istoricilor nu a martorilor. Martorii pot să confirme sau să infirme un anumit eveniment, dar nu fac ei istoria şi, deci, mai devreme sau mai târziu lucrurile astea se vor afla.”

Romulus Cristea este o voce lucidă care evită mistificările şi care încearcă să vorbească cu responsabilitate, obiectivitate şi nepărtinire despre un capitol important din istoria recentă a României.

Publicitate

19 ani de la manifestatia din Piata Universitatii

Imagini din filmul documentar Piata Universitatii. in regia lui Stere Gulea:

Postat pe Youtube de bogdan985

** Citiţi şi articolele ziaristului Romulus Cristea despre Piaţa Universităţii :

1. 13 iunie 1990, Piata Universitatii. Lupte de strada cu cockteiluri Molotov

2. Inceputurile Pietei Universitatii

Se cauta martorii, dupa 20 de ani. Povestea unei fotografii

Am primit, la sfârşitul anului trecut,  un e-mail de la dl Jean Constantinescu. Cunoşteam numele dânsului din cu totul

alte împrejurari, mai degrabă profesionale, fără să-mi închipui vreodată că ar exista legături cu

Jean Constantinescu; Foto: Mediafax/Ziarul Financiar

preocupările mele privind cercetarea evenimentelor şi arhivelor referitoare la revoluţie şi evenimentele post-decembriste.

Conţinutul scrisorii era următorul: „Dacă mai interesează pe cineva, aş putea descrie evenimente şi împrejurări interesante la care am fost martor. Mărturisesc că intervenţia mea de acum este un pic interesată: una din fotografiile postate de către d-voastră, probabil preluată din albumul editurii Denoel, mă prezintă alături de două doamne. Una din ele, aceea puţin mai vârstnică, sau poate ambele, mi-au salvat atunci viaţa şi, în ciuda unor eforturi, nu am reuşit până acum să le identific. Aţi putea să mă ajutaţi în vreun fel?”. Ca să fie mai clar, dl Constantinescu se referea la o fotografie surprinsă în fostul Comitet Central PCR care înfăţişa o persoană grav rănită prin împuşcare, plină de sânge, stând culcată pe o canapea. De-o parte şi de alta a rănitului, două femei.

Jean Constantinescu, rănit prin împuşcare, în sediul CC-PCR

Tocmai postasem această fotografie pe  blog, în legătură cu un articol despre revoluţie. Ştiam fotografia de 20 de ani. Şi eu şi alţi colegi ne-am întrebat de mai multe ori cine este persoana rănită şi cine ar putea fi însoţitoarele.

După câteva zile am primit şi o declaraţie, dată de dl Constantinescu, în faţa procurorilor militari. O declaraţie luată de Parchet, la aproape 20 de ani de la revoluţie. Şi nu era vorba de un simplu memoriu, al unui participant la revoluţie, ci o descriere a evenimentelor , relatată,  se pare, de prima persoană împuşcată în sediul CC-PCR. Şi mai interesant: Jean Constantinescu sosise în clădirea asediată „la invitaţia lansată la TV de către domnul Ion Iliescu unor categorii de specialişti, inclusiv din domeniul energiei, de a veni la orele 17 la sediul fostului CC”.